Anul 2016 pare să fi consemnat clipa îndelung amânată în care căruța fotbalului românesc s-a rupt definitiv. Sub conducerea lui Burleanu și a lui Iorgulescu, șefii FRF și, respectiv, LPF și urmașii lui Sandu și Dragomir în aceste funcții, primele două ligi, care s-ar dori profesioniste, au ajuns niște caricaturi fără valoare, spectatori, interes și culoare. Audiența pe stadioane s-a prăbușit concomitent cu dispariția din primele două ligi, prin faliment, a numeroase formații cu o tradiție de decenii și care, o lungă perioadă de timp, au reprezentat niște branduri locale puternice și respectate. Începând din 2015 și până la sfârșitul lui 2016 au dat faliment, printre altele, Petrolul Ploiești, Rapid București, U Cluj, Oțelul Galați, Farul Constanța, Ceahlăul Piatra Neamț, FC Bihor Oradea, Gloria Bistrița, Gloria Buzău.
Peisajul rămas în urmă este selenar. În ultima etapă a primei ligi din acest an, FCSB a avut 550 de spectatori în tribunele Arenei Naționale, la Chiajna – CSU Craiova au venit 200 de oameni, la Voluntari – CFR Cluj 350, la Târgu Mureș – Pandurii (întrerupt la pauză pentru că oaspeții au refuzat să mai iasă pe terenul impracticabil) 300, la Viitorul – Botoșani 400. Aceasta este poza de final a fotbalului românesc în 2016.
Acesta a fost însă și startul unui fenomen de o amploare pe care, acum doi-trei ani, nimeni n-ar fi bănuit-o: apariția unor continuatoare ale echipelor de tradiție de la zero, înființate de suporterii exasperați. Așa s-a ajuns ca, după decesul respectivelor formații și plecarea „experților” care mișună prin fotbalul românesc în căutare de noi cluburi racordate la drepturile TV și la banii publici, grupuri de oameni din tribună să preia inițiativa și să înființeze urmașe ale vechilor branduri.
Marea problemă din acest moment: identitatea. Se așteaptă radierea vechilor cluburi falimentate, pentru a se încerca preluarea brandurilor
Suporterii Petrolului sunt acum în conflict cu autoritățile locale, miza fiind sigla echipei băgate în faliment. FOTO: contul de Facebook Petrolul Ploiești 1924
ProSport a stat de vorbă cu reprezentanți ai acestor grupuri de inițiativă și a descoperit, cel mai adesea, niște iubitori autentici ai fotbalului, care nu au nimic în comun cu „oamenii de fotbal” tipici în România. Prima și cea mai importantă observație este că acești suporteri care au pornit de la capăt, din ultima ligă, cu cluburile nou-înființate, sunt microbiști reali, atașați de istoria, culorile, palmaresul formațiilor pe care le iubesc. Sunt oameni care au asistat la meciurile favoriților pe zăpadă sau caniculă, și-au urmat formațiile la sute de kilometri depărtare și când erau în liga secundă. Mulți dintre ei i-au lăsat impresia reporterului că se frământă cu adevărat pentru a găsi ieșirea din impas.
Noile echipe au o mulțime de dificultăți. Majoritatea au o problemă de identitate formală, pentru că vechile societăți, care dețin palmaresul și numele original, încă nu au fost radiate. Suporterii care au înființat aceste continuatoare – care pot fi numite foarte bine și „clone”, deși conotația este negativă -, chiar dacă aproape toți sunt de bună-credință și entuziaști, sunt lipsiți de experiență. Fiind de meserii diverse și uniți doar de pasiunea pentru culorile echipelor lor, se ocupă de fotbal în timpul liber. Sunt niște „amatori” în sensul propriu al cuvântului, adică fac această activitate benevol, din plăcere, și nu-și pun speranța că vor recupera investiția.
Aceste proiecte împrăștiate pe tot teritoriul României sunt în diverse faze. Unii au reușit să obțină și sprijinul autorităților locale și au atras alături de cluburile lor vechi jucători ai echipelor dispărute. Alții se zbat încă să găsească bani pentru a duce la capăt campionatele începute astă-vară și luptă cu prejudecăți și suspiciuni firești într-un fotbal unde atâtea zeci de ani s-au învârtit doar oportuniști și profitori.
Galeria „șepcilor roșii” la Gilău. FOTO: contul de Facebook Peluza Șepcile Roșii
ASU Poli Timișoara, sursa comună de inspirație a unui fenomen care poate fi zorii erei socios în România
Dincolo de toate diferențele, generate de specificul local în fiecare oraș, câteva lucruri par a fi comune în aceste proiecte unice după 1990 în România: toți s-au inspirat din proiectul suporterilor de la ASU Poli Timișoara (echipă ajunsă acum în Liga 2), sunt categoric hotărâți să îi țină departe pe „specialiștii” din fotbalul intern, finanțează echipele din banii proprii și vor să revină cât mai rapid în Liga 1. De asemenea, toți urmăresc cu interes evoluția proceselor de faliment al vechilor cluburi, pentru a încerca să recupereze, la momentul potrivit, brandul original.
Cam toți spun că noua postură este o experiență absolut inedită, cu provocări uneori neobișnuite.
Au fost și oameni care au mărturisit reporterului ProSport că mizeria pe care au descoperit-o în interiorul structurilor organizaționale ale fotbalului românesc e chiar mai mare decât se vede din afară. Unii din acești suporteri au povestit că se lovesc, chiar și la cel mai mic nivel, de corupție, prostie, incompetență, lucruri făcute fără cap și fără coadă de niște oameni ajunși șefi de AJF-uri fără să aibă habar de ceva și puși doar pe căpătuială. Un sistem putred complet pe interior care explică de ce fotbalul românesc a ajuns unde este astăzi.
Suporterii Rapidului urmăresc cele două formații, CFR București și AFC Rapid, pe coclaurii Ligii 5 din Capitală. FOTO: contul de Facebook CSM CFR București
Drumul pe care au pornit acești suporteri este complicat și anevoios. Își toacă banii, sănătatea și timpul liber personal pentru o pasiune care nu le aduce, momentan, decât bătăi de cap și, adesea, multă aversiune. La capătul primei jumătăți de sezon din noua lor viață, urmașele vechilor formații care până de curând jucau în Liga 1 și chiar în cupele europene sunt, în general, pe primele locuri în campionatele județene.
Fiecare se descurcă așa cum poate, dar este totuși de notat că par să fie zorii unei noi epoci în fotbalul românesc: aceste noi cluburi sunt, în general, administrate de grupuri de suporteri, după modelul socios. Sunt niște membri cotizanți care contribuie cu bani, deciziile se iau în ședințe comune, prin votul majorității, balanța veniturilor și a cheltuielilor ajunge la fiecare din cei care plătesc. În funcție de calificarea fiecăruia, unii se ocupă de atragerea sponsorilor, alții de relația cu AJF-urile, tribunalele și autoritățile locale și alții – de deschiderea și menținerea unor căi de comunicare moderne și eficiente cu simpatizanții și cu mass-media. ProSport a găsit site-uri și conturi de Facebook ale acestor echipe de Liga 4 sau Liga 5 mai vii, proactive și interesante decât ale unor cluburi din Liga 1 cu bugete de milioane de euro și care justifică sume importante pentru această activitate de relații cu publicul.
Marea provocare a noilor veniți, participarea în Liga 3
Suporteri ploieșteni în gară, în drum spre un meci al echipei lor în Județul Prahova. FOTO: contul de Facebook Petrolul Ploiești 1924
Marea provocare, pentru toți acești entuziaști, abia urmează însă. Unii sunt deja curtați de autoritățile locale care au mirosit că e vorba de reclamă și nu numai. Sunt responsabili ai acestor formații care au declarat pentru ProSport fie că au intrat, fie că sunt în negocieri să intre în diverse forme de asociere cu Consiliile Locale sau Consiliile Județene. Unii au menționat clar că, indiferent de propuneri, nu au de gând să lase funcționarii statului să aibă un cuvânt major de spus pentru a evita posibila revenire la corupție și cheltuirea ineficientă a banilor. Alții sunt reticenți la orice formă de colaborare, explicând că astfel vor să evite dependența de bunul plac al administrației și posibilitatea ca, la următoarele alegeri, noul primar sau noul șef de Consiliu Județean să desființeze echipa doar pe motiv că a fost susținută de cel de dinaintea sa.
Piatra de încercare, momentul adevărului, se conturează pentru supraviețuitorii acestor inițiative – probabil că nu toți vor avea resursele să își ducă proiectele la capăt – abia dacă și când se va pune problema promovării în Liga 3. Acolo apar cheltuielile. Dacă în Liga 4 și Liga 5 te descurci local, cel mult în câteva comune sau orășele din județ, și ai de-a face cu AJF-ul, Liga 3 e organizată de federația de la București, iar meciurile din deplasare sunt regionale. E nevoie de o altă organizare pe care nu toți o pot atinge.
Spre exemplu, asociația suporterilor care a reînființat FC Argeș 1953 a câștigat, astă-vară, barajul de promovare în această ligă. S-a retras însă din competiție pentru că n-a mai avut resursele financiare necesare, deși la meciuri avea, după cum ne-au spus reprezentanții clubului, și 2.000 de oameni pe micuțul stadion unde juca. În acest timp, autoritățile locale din Pitești continuă să insiste în finanțarea CSM Pitești, echipă care e în Liga 3, dar are 50 de spectatori la meciurile de pe teren propriu.
Grupul de inițiativă care susține SSC Farul Constanța, la finalul lui 2016. FOTO: contul de Facebook SSC Farul
Culorile diversității și o poveste despre pasiune și oameni
Tabloul este foarte viu colorat. CFR Mișcare și AFC Rapid, urmașele falimentarului FC Rapid, joacă în Liga 5 din București, se confruntă cu dificultăți financiare și plătesc către CS Rapid București 2.000 de lei chirie la fiecare meci jucat acasă, pe stadionul Rapid. Rivalitatea dintre suporteri a avut numai efecte negative pentru giuleșteni: dublarea cheltuielilor prin existența a două echipe (fiecare a scos din buzunar aproape 70.000 de lei pentru prima jumătate de campionat), conflicte interne, o prezență scăzută pe stadion, suspiciuni și acuzații reciproce. CFR Mișcare și AFC Rapid au însă mari șanse să promoveze, la primăvară, în Liga 4.
Suporter Spirit Club Farul Constanța e pe primul loc în Liga 4 din județ și luptă pentru dreptul de a juca barajul de promovare în Liga 3 cu formația unui oraș vecin, CS Năvodari. Suporterii au cooptat în echipă foști jucători ai falimentarei Farul Constanța, au speranțe că vor fi sprijiniți de autoritățile locale și, în final, să se întoarcă pe arena centrală „Farul”, acum în ruine. Echipa de Liga 4 joacă acum pe o arenă mică, a cărei tribună are mai mulți oameni la meciuri decât jumătate din formațiile din prima ligă.
AS Petrolul 52 Ploiești, liderul Ligii 4 din Prahova, pare și inițiativa care a prins cel mai bine. Cu 6.000 de spectatori plătitori la unele partide, acest club înființat și susținut de suporteri a intrat însă și în niște cheltuieli destul de mari, cu mult peste cele ale altora.
La Cluj, formația de Liga 4 susținută de suporterii defunctei „U” Cluj are mai mulți suporteri care o însoțesc în deplasările prin județ decât toate echipele din Liga 1, cu excepția dinamoviștilor.
Iar acestea sunt doar câteva exemple dintr-un fenomen amplu, care arată destul de clar că fotbalul rămâne, în cele din urmă, o poveste despre pasiune și oameni, și nu un calcul de culise despre bani și puncte.
În zilele următoare, ProSport vă va prezenta un serial cu fiecare dintre aceste echipe nou-înființate, planurile suporterilor care le conduc și problemele cu care se confruntă.
Până atunci, puteți vedea mai jos situația în clasament a formațiilor apărute în vara lui 2016 și care speră ca, în câțiva ani, să reapară pe prima scenă din fotbalul românesc într-o altă organizare, conduse de și pentru suporteri.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER